duminică, 19 februarie 2017

Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR) rescrie istoria umoristic, cică generalul Ion Antonescu i-a obligat să devină hitleriști!

Prin fundațiile lor așa-zise culturale, în fond trompete propagandistice, germanii rescriu istoria. Ofensiva revizionismului german, disculparea pentru crimele comise de ei în Al Doilea Război Mondial. Transformarea criminalilor de război, din Waffen SS, în victime ale deportării. Marea manipulare germană la nivel internațional, rateuri  în falsificarea istoriei pe segmentul FDGR din România!

Motto: „Cine controlează trecutul controlează viitorulCine controlează prezentul controlează trecutul”. (George Orwell)
Germania manipuleaza din greu și impune propagandistic  propriile idei prin fundațiile sale risipite prin toată Europa încă de pe vremea „Cortinei de fier”. După căderea acesteia, fundațiile cu nume scrâșnite, având rezonanțele tropăitului de cizme, s-au extins ca o boală contagioasă și în Europa de Est, unde desfășoară o propagandă revizionistă germană, de disculpare a criminalilor de război. Iată un exemplu: „Braţul extins al diplomaţiei gemane, Fundaţia «Konrad Adenauer», nu a găsit alt moment să sprijine la Bucureşti un eveniment în amintirea deportaţilor germani din România în U.R.S.S. decât 27 ianuarie, Ziua internaţională (sic!) a Comemorării Victimelor Holocaustului. Adică data când cel mai mare lagăr de exterminare nazist, Ausschwitz-Birkenau, a fost eliberat de armata sovietică. Erijarea făptaşilor în victime, cu ajutorul bocitoarelor de serviciu române, degrabă dornice de parastas, doar e rost de pomană, reprezintă un act de maxim prost gust, bine intrumentalizat de Berlin în ţară nimănui. Scopul? Încercarea de a se deculpabiliza de răspunderea pe care o poartă pentru un genocid strămutând adevărul istoric în domeniul victimelor deloc colaterale. Vorbind despre victime de ambele părţi este primul pas spre răstălmăcirea istoriei, căci românii nu sunt atât de nesimţiţi ca iniţiatorii evenimentului, să le respingă dreptul de a-şi omagia proprii morţi. În loc să îngroape vitimele şi făptaşii într-o groapă comună ar fi fost mai onorabil, sau cel puţin corect ca în această zi să fi arătat că pogromul rusesc împotriva evreilor nu a fost deloc mai prejos decât cel german. Dar a fost un eveniment foarte bine cântărit. România a preluat anul acesta preşedinţia Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului. Adică un moment numai bun pentru Berlin să ne bage pumnul în gură şi ne transformă în portavocea revizionismului german organizând la Ateneu o expoziţie «documentară» despre suferinţele făptaşilor, într-o interpretare arbitrară şi plastică a notei de plata pentru despăgubirile de război pe care au achitat-o nemţii pe bună dreptate Uniunii Sovietice prin înţelegerea Aliaţilor.” Scopul final  al evenimentului organizat de Fundaţia „Konrad Adenauer” este reabilitarea Grupului Etnic German prin căinarea călăilor:„ Atenţie, însă! «Cu faţa, în spatele sârmei ghimpate. Deportarea etnicilor germani în U.R.S.S. » este o realitate istorică pe cale de consecinţă a angajamentului etnicilor germani din România în slujba lui Hitler. Graţie Führerului, s-au transformat din saşi şi schwabi în nemţi. A urmat decontarea firească. Condamant în Procesul de la Nürnberg pentru crime de război şi interzis prin Convenţia de Armisitiu a României cu Aliaţii, fostul Grup Etnic German se crede astăzi, prin F.D.G.R., urmaşul sau în drepturi, îndreptăţit să-şi plângă oropsiţii care au plătit pentru înrolarea lor voluntară în nazismul german.” (http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3359-romania-cor-antic-de-serviciu-in-lumea-marilor-puteri.html)
Fundațiile germane, organizaţii non-profit, precum Konrad Adenauer Stiftung (KAS) sau Friedrich Ebert Stiftung (FES), două think-tankuri afiliate Partidului Creştin-Democrat, respectiv Partidului Social-Democrat din Germania, cu asta se ocupă de-a lungul și latul mapamondului: propagandă și spălarea creierelor la  noile generații! Cel mai amplu și interesant material despre rolul acestor onegeuri este cel semnat de Mircea Platon. Chiar dacă este lung, merită citit: „Despre cum onegeurile-dronă înăbușă gîndirea democratică și creeează națiuni de unică folosință” (http://convorbiri-literare.ro/?p=3026) Ca să vă stârnesc interesul și să vă determin să citiți articolul, vă prezint un citat, unde se vede cum se pupă și se completează între ele onegeurile soroșiste cu cele germane în activitatea propagandistică și cum și-au îmbârligat cozile intereselor politice, prin susținere financiară, oengeurile germane cu politicieni români, cum ar fi Teodor Baconschi: „Dar se pare că, pentru Fundaţia Soros pentru o Societate Deschisă (SFOS), «societatea deschisă» e coextensivă exclusiv spaţiului controlat de NATO, astfel încît SFOS a finanţat şi promovat insistent prin materialele ei extinderea NATO şi amplasarea de baze militare NATO în ţările din Europa de Est. În ţările din America Latină,  suspicioase în privinţa acţiunilor SUA, Konrad Adenauer Stiftung (KAS) a acţionat pe parcursul anilor ’60-’80 alături de alte onegeuri euro-atlantice ca şi curea de transmisie a fondurilor şi ideologiei USAID-CIA către partide politice, mişcări sindicale, grupări religioase şi paramilitare «anti-comuniste», deci pro-«American dream» şi împotriva oricui visa dreptate socială în America Latină a acelei epoci.
Konrad Adenauer Stiftung (KAS) investeşte masiv şi în România. Printre altele, împreună cu Hans Seidel Stiftung (HSS), a susţinut financiar încă de la lansare Fundaţia Creştin Democrată a fostului Ministru de Externe al României, Teodor Baconschi. Chiar în timpul exercitării mandatului de ministru de externe al României, dl Baconschi primea ca preşedinte al Fundaţiei Creştin-Democrate asistenţă financiară de la statul german via KAS şi HSS. Pentru a înţelege semnificaţia acestei finanţări trebuie precizat că, începînd cu anii 1960, Germania a dezvoltat, după model anglo-american, o reţea de fundaţii «private» care să funcţioneze ca promotoare ale interesului Germaniei în lume.
În primul mandat de primar (2000-2004) Klaus Iohannis mergea zilnic la Consulatul german de la Sibiu pentru instrucțiuni și doar după aceea începea programul la primărie. Consilierii germani ai lui Iohannis i-au prelucrat de-a lungul timpului pe propagandiștii iohanniști autotoni, mai precis nucleul dur al acestora, format din cei mai loiali, probabil verificați temeinic de BND-ul german. Unii, mai habarniști, au preluat  de bune  teoriile pseudo-istorice lansate de nemții cei manipulatori prin intermediul aparatului de propagandă iohannist. Astfel, am observat la caraghiosul Mihăiță Calimente, unul dintre lingușitorii fruntași ai lui Klaus Iohannis în campania electorală de la prezidențialele din 2014, cum acesta lansase ciudata teorie că Grupul Etnic German (GEG) a fost înființat în anul 1940 de către generalul Ion Antonescu prin Decretul-Lege nr. 830 din 21 noiembrie 1940, ca și cum ar fi fost inițiativa acestuia, apărută din neant și nu impunerea Germaniei! Ca și cum etnicii germani din România  ar fi fost forțați – culmea, de către români! – să adere la o organizație care le conferea drepturi suplimentare față de cetățenii românii, în calitate de cetățeni aparținând rasei superioare ariene, fiindcă GEG căpătase prin acel decret-lege emis de Ion Antonescu o semi-independență prin care se subordona direct Germaniei naziste și figura în România ca un stat în stat!
Aceeași teorie o reia și Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR), cu consilierii germani instalați în propria sufragerie, explicația mincinoasă fiind  mult mai tranșant dar și mult mai falsă, decât bălmăjelile puerile ale lui Mihăiță Calimente.  Iată ce se afirmă în ultimul comunicat al FDGR-ului, apărut după avalanșa de articole din presă privind retrocedările ilegale către FDGR după declararea acestuia ca succesor oficial al organizației hitleriste Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien) în anul 2007: „Grupul Etnic German, înzestrat cu autoritate discreţionară asupra întregii comunităţi germane din România de către statul antonescian, şi-a însuşit în mod abuziv proprietăţi bisericeşti şi ale unor asociaţii ale minorităţii germane.”(!!!)  Grupul Etnic German din România (în germană Deutsche Volksgruppe in Rumänien) a fost legalizat oficial printr-un decret-lege, sub presiunea Germaniei naziste, la 21 noiembrie 1940, cu o zi înaintea vizitei generalului Ion Antonescu la Berlin (22-25 noiembrie 1940), ca o dovadă de obediență față de Fuhrer și pentru a câștiga bunăvoința Germaniei hitleriste cu care s-a aliat tot atunci,  în 23 noiembrie 1940, prin semnarea Pactului Tripartit. Mincinoșii din FDGR vor să dea impresia că generalul Antonescu i-a forțat pe etnicii germani (sașii și șvabii din România) să se organizeze în organizația hitleristă Grupul Etnic German, ceea ce este o tâmpenie fiindcă pentru Antonescu a fost o pierdere a autorității în fața cetățenilor germani de pe teritoriul României, practic o umilință asumată public! Reproducem comunicatul Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR):
„Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) a fost înfiinţat în decembrie 1989 şi este organizaţia prin intermediul căreia comunităţile cetăţenilor români de etnie germană îşi păstrează cultura şi tradiţiile specifice şi participă la viaţa politică din România. F.D.G.R. are un statut aprobat de către o instanţă din România, este reprezentat în parlament, în guvern şi în administraţia locală. F.D.G.R. a fost de la Revoluţie încoace partenerul de dialog al tuturor guvernelor României şi ale Republicii Federale Germania, constituind o adevărată punte de legatură între cele 2 state, fapt recunoscut de ambele ţări. F.D.G.R. a susţinut în mod activ faţă de autorităţile germane intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană şi în NATO.

Grupul Etnic German (GEG) a fost înfiinţat printr-un decret-lege (în 21 noiembrie 1940) al Statului Român, condus de Ion Antonescu, şi dizolvat de alt decret-lege, tot al Statului Român, în octombrie 1944. Aşa cum România şi poporul român şi-au asumat trecutul fascist al perioadei antonesciene, şi minoritatea germană din România îşi asumă anii 30 şi 40 ca o perioadă nefastă a istoriei sale şi regretă profund abuzurile şi crimele săvârşite de unii cetăţeni din rândurile sale.
Grupul Etnic German, înzestrat cu autoritate discreţionară asupra întregii comunităţi germane din România de către statul antonescian, şi-a însuşit în mod abuziv proprietăţi bisericeşti şi ale unor asociaţii ale minorităţii germane. Retrocedarea acestor proprietăţi, care au aparţinut comunităţilor şi nu unor persoane fizice, a fost solicitată de F.D.G.R., acesta considerându-se succesorul patrimonial al acestor asociaţii, ale căror proprietăţi au trecut în proprietatea GEG, în virtutea unor decizii discreţionare. Retrocedările au fost decise de Comisia specială care funcţionează pe lângă Guvernul României (şi nu la nivelul primăriilor!) în baza legislaţiei din ţara noastră. Conform datelor oferite de ANRP Comisiei Mixte Interguvernamentale Româno-Germane în 2016, F.D.G.R. a depus în total 136 cereri de retrocedare şi au fost emise 127 decizii, dintre care:

8 restituiri în natură,
3 propuneri de acordare de despăgubiri,
55 respingeri şi
61 redirecţionări sau renunţări.
Aşadar, pentru F.D.G.R. au fost emise 11 decizii de retrocedare şi nicidecum 80.000, cifră vehiculată în mod aberant în spaţiul public. Afirmaţia, că F.D.G.R. ar fi solicitat şi obţinut imobile care au aparţinut comunităţilor evreieşti din România reprezintă o minciună grosolană.
F.D.G.R. respinge cu hotărâre tendinţele de denigrare, amplificate, din pacăte, în ultimele zile în unele medii şi îşi rezervă dreptul de acţionare în instanţă pentru calomnie şi incitare la ură pe considerente etnice. F.D.G.R. a dovedit în existenţa lui de 27 de ani că duce o politică constructivă, proeuropeană şi proatlantică, pentru democraţie şi un stat de drept. Etnicii germani din România sunt cetăţeni loiali ai ţării şi condamnă aceste manevre de dezbinare a societăţii româneşti.”

O să analizăm doar textul boldit (îngroșat) din comunicatul FDGR, deși trebuie să remarcăm că și restul comunicatului conține date prezentate înșelător, adică nu reiese clar dacă se referă doar la retrocedările anului 2016 (Cităm: „Conform datelor oferite de ANRP Comisiei Mixte Interguvernamentale Româno-Germane în 2016, F.D.G.R. a depus în total 136 cereri de retrocedare şi au fost emise 127 decizii…”) și se minte prin omisiune, adică se face abstracție intenționat de retrocedările către Biserica Evanghelică C.A.! Muzeul Brukenthal din Sibiu, de exemplu, a fost retrocedat către aceasta, împreună cu mai multe licee sibiene. Biserica Evanghelică aparține comunității germane și şi-a dat mâna cu partidul nazist în data de 11 august 1942. Atunci s-a semnat Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană (C.A.) şi Etnicii Germani din România, prin care s-a hotărât trecerea averii bisericii la Grupul Etnic German. Deci și retrocedările către Biserica Evanghelică C.A. s-au făcut tot pe baza succesiunii după Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien), biserica în cauză fiind a comunității săsești reprezentată de FDGR!
  1. Ce spun „capetele luminate” de la FDGR? Iată: „Grupul Etnic German (GEG) a fost înfiinţat printr-un decret-lege (în 21 noiembrie 1940) al Statului Român, condus de Ion Antonescu, şi dizolvat de alt decret-lege, tot al Statului Român, în octombrie 1944.” Sașii sibieni din FDGR omit intenționat să adauge că decretul din octombrie 1944 a fost emis de regele Mihai, după arestarea lui Ion Antonescu din 23 august. „Normal”, din moment ce ei s-au tot plâns prin instanțele de judecată că imobilele le-au fost luate abuziv de către comuniști, deși imobilele organizației naziste Grupul Etnic German le-au fost confiscate prin Decretul – Lege nr. 485, din 7 octombrie 1944, emis de regele Mihai! Inclusiv cele ale Bisericii Evanghelice C.A. (de Confesiune Augsburgiană) care aderase la Grupul Etnic German cu toată averea imobiliară, așa cum am spus mai sus.
Decretul – Lege nr. 485, din 7 octombrie 1944
  1. Aici este cea mai mare gogoriță din Komunicat: „Aşa cum România şi poporul român şi-au asumat trecutul fascist al perioadei antonesciene, şi minoritatea germană din România îşi asumă anii 30 şi 40 ca o perioadă nefastă a istoriei sale şi regretă profund abuzurile şi crimele săvârşite de unii cetăţeni din rândurile sale.” Iată ce comenteză jurnalistul Ion Spânu: „ Cum, adică? România îşi asumă „trecutul fascist”, iar minoritatea germană doar „perioada nefastă”? Citită cu atenţie, propoziţia aceasta din Comunicatul FDGR, postat chiar pe site-ul asociaţiei, conţine un uriaş neadevăr, menit să jignească România şi poporul român sub acuzaţia asumării unui „trecut fascist”! În acelaşi timp, se spune că „Grupul Etnic German”, al cărui succesor declarat este FDRG, reprezintă doar o „perioadă nefastă” a istoriei minorităţii germane din România! Nu cumva lucrurile stau exact invers? Dacă FDGR ar fi doar o asociaţie culturală a etnicilor germani din România, identică UDMR-ului, care este organizaţie culturală a maghiarilor din România, poate că n-am fi atenţi la aceste amănunte ce ar putea fi generate de confuzia din capul unor conducători neinstruiţi. Dar FDGR este organizaţia care l-a avut ca preşedinte pe actualul Preşedinte al României, Klaus Iohannis, cel care a fost desemnat prin votul popular să reprezinte acum ţara în faţa lumii întregi!
Mă aşteptam ca, după publicarea acestui Comunicat al FDGR, Iohannis să iasă public şi să se dezică de conţinutul său, negînd măcar propoziţia de mai sus, căci România nu a fost niciodată un stat fascist, în afara celor 138 de zile (în perioada dintre 14 septembrie 1940 – 14 februarie 1941), când s-a vorbit de Statul Național-Legionar! De altfel, exact în aceste 138 de zile ale Guvernului Legionar, mai exact în 20 noiembrie 1940, prin Decretul-lege 3884, a fost înfiinţat „Grupul Etnic German” (GEG), desfiinţat apoi de către Regele Mihai I prin Decretul–Lege nr.485 din 8 octombrie 1944.
Nu vrem să facem aici şi acum istoria GEG, acesta fiind atributul istoricilor (v. în acest sens chiar serialul istoricului Victor Dogaru dinCotidianul), dar nu putem să trecem peste cîteva evidenţe.
Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), chiar în perioada cînd îl avea ca preşedinte pe Klaus Iohannis, s-a prezentat în faţa instanţelor ca fiind succesorul „Grupul Etnic German” (GEG) şi chiar a obţinut mai multe proprietăţi care au aparţinut GEG! De asemenea, chiar în art. 6 din Statutul FDGR, se scrie negru pe alb: „FDGR este succesorul de drept al tuturor instituţiilor şi organizaţiilor ale minorităţii germane, care au fost desfiinţate prin constrîngere”. Fără nici o excepţie, fără nici o nuanţă, deci FDGR este şi succesorul GEG! Întrebare: cînd pretinzi proprietăţile, nu incluzi şi ideologia? Cum ar zice specialiştii, nu preiei atît activul, cît şi pasivul?
În oglindă, nu ştiu ca vreo asociaţie românească să fi revendicat şi să fi primit patrimoniul „Mişcării Legionare”, după modelul practicat de „Forumul Democrat al Germanilor din România (FDGR)!
În aceste condiţii, afirmaţia din Comunicatul FDGR, potrivit căreia „România şi poporul român şi-au asumat trecutul fascist”, este o gravă jignire la adresa poporului român şi a României, mai ales că FDGR ar fi ultima instituţie care să se plîngă de vreo discriminare, căci preşedintele său a fost ales de către români primar al Sibiului şi, ulterior, chiar Preşedintele României!” (http://www.cotidianul.ro/fdgr-ul-lui-iohannis-scrie-ca-romania-si-poporul-roman-si-au-asumat-trecutul-fascist-296381/)
Eu, personal, nu sunt de acord cu afirmația colegului Ion Spânu că România a fost fascistă în cele „138 de zile (în perioada dintre 14 septembrie 1940 – 14 februarie 1941), când s-a vorbit de Statul Național-Legionar”! De ce? Simplu, fiindcă Mișcarea Legionară nu a fost condamnată ca organizație fascistă de Tribunalul Internațional Militar de la Nürnberg. Comisia Instructorie a acestui Tribunal a exonerat de orice culpă Miscarea Legionară. Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien) a fost condamnat la Nürnberg! Mișcarea Legionară a fost o mișcare naționalistă pur românească, cu o ideologie total diferită de nazismul german sau fascismul italian de la acea vreme.
Mai mult, îmi permit să-i reamintesc domnului Ion  Spânu că și domnia sa susținea punctul meu de vedere, în martie anul trecut! Citez din articolul de atunci, semnat de colegul Spânu: „NU MIŞCAREA LEGIONARĂ A FOST DECLARATĂ „FASCISTĂ”, CI Grupul Etnic German, SUCCEDAT PATRIMONIAL DE FDGR
Partea a doua a art. 2, lit. c din Legea 217/2015, reprodus mai sus, precizează că este vinovată de „genocid şi crime de război ORICE PERSOANĂ CONDAMNATĂ DE CĂTRE O INSTANŢĂ JUDECĂTOREASCĂ ROMÂNĂ”, precum şi „PERSOANA DIN CONDUCEREA UNEI ORGANIZAŢII AL CĂREI CARACTER CRIMINAL A FOST CONSTATAT PRIN HOTĂRÎREA UNEI INSTANŢE PENALE INTERNAŢIONALE”.
Întrucît majoritatea persoanelor vizate de Institutul „Elie Wiesel” a fost acuzată de apartenenţa sau simpatia faţă de „Mişcarea legionară”, iată care este punctul de vedere al Academiei Române:
Poziţia Academiei Române este foarte clar exprimată: PRIN VALORILE PROMOVATE, „MIŞCAREA LEGIONARĂ” NU POATE FI INCLUSĂ ÎN CURENTUL „FASCIST”! La această concluzie se adaugă şi faptul că Tribunalul de la Nürnberg a scos „Garda de Fier” din România „de sub acuzația de fascism-nazism”, la intervenţia SUA, după cum se poate citi chiar pe Wikipedia.
Cu alte cuvinte, fără a avea un document care să contrazică aceste argumente oficiale exprimate de Academia Română şi Tribunalul de la Nürnberg, definirea din Legea 217/2015 a persoanelor vinovate de apartenenţa la o „organizaţie al cărei caracter criminal a fost constatat prin hotărîrea unei instanţe penale internaţionale” nu are acoperire atunci cînd vizează „Mişcarea legionară”! Asta nu înseamnă că acuzaţiile punctuale, referitoare la crime sau alte acte de violenţă săvîrşite de unii legionari nu îşi au temeiul, dar simpla apartenenţă a cuiva la „Mişcarea legionară” nu poate fi incriminată! O spune şi Academia Română, dar şi Tribunalul de la Nürnberg!
Conform sentinţelor Tribunalului de la Nürnberg, singura organizaţie de pe teritoriul României care a fost declarată ca fiind „fascistă” a fost „Grupul Etnic German”, al cărui patrimoniu a şi fost confiscat de stat pe baza sentinţei de la Nürnberg. Acest patrimoniu a fost preluat după Revoluţie de „Forumul Democrat al Germanilor din România” (FDGR), care s-a autodeclarat ca succesor al „Grupul Etnic German”! Dar pentru că FDGR a fost condus de Klaus Iohannis, actualul Preşedinte al României, Institutul „Elie Wiesel” preferă să-şi justifice existenţa concentrîndu-se exclusiv pe legionari şi, mai ales, pe simpatizanţii acestora!” (http://www.cotidianul.ro/legea-217-2015-antilegionara-se-bate-cap-in-cap-cu-raportul-final-de-condamnarea-comunismului-278141/)

  1. Gogorița continuă cu o și mai mare nesimțire și sfidare a adevărului istoric: „Grupul Etnic German, înzestrat cu autoritate discreţionară asupra întregii comunităţi germane din România de către statul antonescian, şi-a însuşit în mod abuziv proprietăţi bisericeşti şi ale unor asociaţii ale minorităţii germane.” Urmașii oficiali ai naziștilor susțin – nici mai mult, nici mai puțin! – că generalul Ion Antonescu i-a obligat să devină susținătorii lui Adolf Hitler. Deci, ei „nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase!” Prostia această colosală chiar că este o culme a falsului istoric! Conducătorul statului român a fost forțat de către Hitler să le acorde etnicilor germani o independență față de România, prin înființarea/recunoaștere oficială printr-un Decret-Lege a Grupului Etnic German din România, acesta fiind coordonat direct de la Berlin. Sașii și șvabii nu au aderat la organizația hitleristă forțat, cu pistolul la tâmpla, din moment ce nu s-au înscris chiar toți în respectiva organizație fascistă. Din păcate cei care au refuzat înscrierea în rândul fanaticilor naziști au fost foarte puțini! „ Grupul Etnic German a avut 508.304 de membri din 542.325 minoritari germani rămaşi în graniţele Romaniei după rapturile din 1940. Cei care se opuneau G.E.G.  reprezentau în general o elită formată din intelectuali, preoţi şi foşti politicieni democraţi, precum sasul Hans Otto Roth. Grupul Etnic German dispunea de un partid, Partidul National Socialist German, dar fiecare din aceste doua organzații aveau o structura proprie şi îndeplineau obiective diferite.” (http://www.rostonline.ro/2016/03/grupul-etnic-german-la-70-de-ani-partea-i/)
Despe modul în care Grupul Etnic German „şi-a însuşit în mod abuziv proprietăţi bisericeşti şi ale unor asociaţii ale minorităţii germane” o să citiți la punctul următor.
  1. Mai departe: „Retrocedarea acestor proprietăţi, care au aparţinut comunităţilor şi nu unor persoane fizice, a fost solicitată de F.D.G.R., acesta considerându-se succesorul patrimonial al acestor asociaţii, ale căror proprietăţi au trecut în proprietatea GEG, în virtutea unor decizii discreţionare.” Nu poți să fii succesorul unui partid sau al unei organizații dacă nu-i preiei și statutul! Adică, pe înțelesul tuturor, nimeni nu poate să revendice, de exemplu, patrimonial ziarului „Scânteia” organul de presă al Partidului Comunist Român decât doar dacă înființează un nou partid comunist care sa-și însușească și statutul celui vechi!
Nu s-a preluat nimic discreționar, ca dovadă Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi Etnicii Germani din România, pe care o prezentăm în facsimilele de mai jos.
Conventie-biserica-evanghelica1Conventie-biserica-evanghelica2

Tot transferul de bunuri s-a făcut într-o înțelegere și armonie totală, subliniate și de discursul entuziast al celor doi semnatari ai Convenției: Andreas Schmidt, conducătorul Grupului Etnic German și Wilhelm Stäedel, episcopul Bisericii Evanghelice C.A.! Reproducem dialogul dintre cei doi camarazi naziști, în cadrul cuvântărilor din data de 31 martie 1941, la Braşov apărute în publicaţia „Südostdeutsche Tageszeitung”  nr. 15 din 2 aprilie 1941, pag. 3: „Germanii din patria noastră, care sub uriaşa influenţă a mişcării naţional-socialiste a lui  Adolf Hitler  aspiră la o nouă şi puternică unitate, sunt divizaţi din punctul de vedere al credinţei religioase în cel puţin două mari grupuri – Conştiinţa naţională a germanilor şi credinţa religioasă nu se mai suprapun. De aceea conducerii Grupului Etnic German îi revine azi o mai mare importanţă în comparaţie cu trecutul.[…] Acum însă, după ce  Grupul nostru Etnic German este recunoscut în România prin decretul lege din data de 20 noiembrie 1940  ca personalitate juridică şi este înzestrată cu certe competenţe în cadrul comunităţii, misiunea Bisericii noastre, de conducere politică a poporului, necesară în trecut se sfârşeşte, iar conducerea populară revine iarăşi în drepturile sale.[…] Volksgruppenführer (Nota traducerii: Volksgruppenführer = Conducător al Grupului Etnic German. Minorităţile etnice germane din ţările din Europa centrală şi de Sud-Est (Cehia, Polonia, România) au fost organizate în aşa numite Volksgruppen (Grupuri Entice). Saşii din Transilvania îl aveau  conducător pe Andreas Schmidt, fost Obergruppenführer SS) , vin astăzi la dvs. ca un camarad mai vechi, care, cu mare mândrie şi bucurie şi, să speram fără a fi înţeles greşit, poate să arate deschis aici faptul ca a participat activ în calitate de  lider al unui important sector al frontului (Nota traducerii: În mod figurat. Propaganda nazistă se referea deseori la populaţia civilă ca făcând parte din „Frontul de acasă”), însă deseori şi în calitate de soldat politic la  întreruperea mişcării de înnoire naţionalistă aici în ţară […] Vin la dvs. într-un moment istoric important, căci la chemarea măreaţă a destinului, poporul nostru sub conducerea lui Adolf Hitler are de trecut o proba de tărie fără egal şi sub forţa evenimentelor actuale, contradicţiile vechi trec înapoi şi întregul popor german va fi unitar ca într-o continuă camaraderie de lupta…” (Wilhelm Staedel, episcop). Iată şi replica: „Stimate Domnule Episcop şi dragă camarade, vă mulţumesc dumneavoastră care aţi intrat în rândurile mişcării naţional-socialiste ca unul dintre cei mai buni pentru disponibilitatea dumneavoastră la colaborare şi pentru înţelegerea dumneavoastră pentru noile vremuri şi noile sarcini al Grupului nostru Etnic” (Volksgruppenführer Andreas Schmidt – liderul Grupului Etnic German).
  1. Final eclatant în răpăit de tobe și zdrăngănitul armelor plutonului de execuție: „F.D.G.R. respinge cu hotărâre tendinţele de denigrare, amplificate, din pacăte, în ultimele zile în unele medii şi îşi rezervă dreptul de acţionare în instanţă pentru calomnie şi incitare la ură pe considerente etnice.” Culmea, FDGR este urmașul oficial al hitleriștilor sași și șvabi din România, dar ne acuză pe noi, pe români, de un trecut fascist! Reamintesc punctul doi al acestei analize („Aşa cum România şi poporul român şi-au asumat trecutul fascist al perioadei antonesciene…”)
Președintele României, Klaus Werner Iohannis, a condus Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) în calitate de președinte în „peroada” – cum spune el! – 2002-2013, deci era președinte și în anul 2007, când această organizație etnică exclusivistă se declarase oficial, prin instanța de judecată, succesoare a organizației hitleriste Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien). Cu superioritatea ariană specifică, tot ei, etnicii germani, sunt cei care amenință: „FDGR respinge cu hotărâre tendinţele de denigrare, amplificate, din păcate, în ultimele zile în unele medii şi îşi rezervă dreptul de acţionare în instanţă pentru calomnie şi incitare la ură pe considerente etnice.”  Nu vă este rușine, băi? Voi vorbiți de „ură pe considerente etnice”, după ce șeful vostru a fost cocoțat în cea mai înaltă funcție din România, deși este sas? Tupeu, nu glumă!
Ca să nu mai explic eu la final, am și obosit argumentând ilegalitatea comisă de FDGR cu succesiunea după organizația hitleristă de sute de ori, prefer să reproduc comentariul unui cititor anonim la articolul cu acest Comunicat al FDGR publicat pe site-ul sibian „Turnul sfatului”, site devotat conducerii săsești a Sibiului, unii dintre jurnaliștii care publică aici primind sinecuri de la primărie sub formă de „organizare proiecte culturale”. Acest comentariu exprimă foarte clar și sintetic situația de ansamblu: „Sentința prin care FDGR a devenit succesor al GEG este ilegală, pentru că GEG a fost desființat și prin Decret-lege regal, pe care nu l-a abrogat nimeni niciodată, dar și prin Tratatul de pace de la Paris (1947). Prin sentința din 2007, s-a încălcat grav Tratatul de Pace de la Paris, ceea ce este imprescriptibil și unic în Europa.
România a dat curs solicitărilor/rugăminților insistente ale statului german, începând cu anii 1960 și le-a permis germanilor să emigreze. Ca răspuns la această permisiune, pentru care germanii au plătit doar o parte din cheltuielile statului român cu școlarizarea și îngrijirea sănătății (pe atunci integral gratuite), germanii au declarat după 1990 că „au fost vânduți la bucată”, ceea ce este o mare impertinență.
La ultimul recensământ, în municipiul Sibiu, s-au declarat sași doar 47 de cetățeni, mulți dintre ei fiind doar jumătate sau un sfert de sânge german. Retrocedările au fost TOATE ilegale.” (http://www.turnulsfatului.ro/2017/02/16/fdgr-ia-atitudine-exista-11-decizii-de-retrocedare-din-136-de-cereri-etnicii-germani-din-romania-sunt-cetateni-loiali-ai-tarii/)
Dacă totuși, vă interesează și cele scrise de mine, aici aveți cel mai amplu material, cu tot cu linkuri, care s-a scris despre marea fraudă germană din România prin succesiunea după naziști: „Justițiarul”, prima publicație care a scris despre reactivarea organizației hitleriste Grupul Etnic German de către Klaus Werner Iohnnis!
În final, vă reamintesc cum ne-a dezmembrat Germania în 1940, când am pierdut nordul Transilvaniei, Basarabia, parte din Bucovina, Herța și parte din Dobrogea: „În iunie 1940, ca urmare a ultimatumului dat de Uniunea Sovietică (urma pactului Ribbentrop-Molotov dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică semnat la 23 august 1939), România a fost nevoită să evacueze și să cedeze, fără luptă, Basarabia și Bucovina de Nord. Pe lângă aceste teritorii, a mai fost răpit și Ținutul Herța, care nu făcea parte nici din Bucovina, nici din Basarabia, și nu fusese revendicat de URSS.(…) La 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au forțat România să cedeze Ungariei jumătate din Transilvania. Zona respectivă a fost cunoscută de atunci drept «Transilvania de Nord», pentru a fi deosebită de «Transilvania de Sud», care a rămas sub guvernarea românească. Pe 7 septembrie 1940, prin Tratatul de la Craiova, «Cadrilaterul» (partea sudică a Dobrogei) a fost cedată Bulgariei.” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2nia_%C3%AEn_al_Doilea_R%C4%83zboi_Mondial)
Nu seamănă, al naibii de bine, cu harta care indică o nouă dezmembrare a României și circulă zilele acestea pe internet?
harta dezmembrare
http://www.justitiarul.ro/forumul-democrat-al-germanilor-din-romania-fdgr-rescrie-istoria-umoristic-cica-generalul-ion-antonescu-i-a-obligat-sa-devina-hitleristi/
Auf Wiedersehen!
                                                                                                                  Marius Albin MARINESCU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu